Nu înţeleg sensul mail-urilor gen “de ce scrii asa serios?” … “da numai scrie nush cum”.. “mi se pare ca scrii ca nu stiu cine”. Ce aveţi, oamenilor? Am spus de la bun început că scriu pentru mine. [Şi nu, nu vreau să deschid un document Word şi să îl pun pe un CD. De ce? Pentru că nu vreau.]. Scriu în felul meu, aşa cum sunt eu obişnuită. SUnt ironică când vreau şi cu cine vreau. Nu iau în considerare mail-urile sau commenturile gen “ar mai trebui putina veselie in postu asta” , “asta e scris prea copilaresc” or other şi nici nu le accept. Probabil că, dacă le acceptam acum aveam 100 de commentur intr-o săptămână de funcţionare, dar NU.
- Dacă nu îţi convine, ieşi.
- Nu sunt blogger. [există feminin la cuvântul ăsta?]
- Nu vreau să am cât mai multe commenturi şi cât mai mulţi vizitatori.
- Nu îmi pasă dacă revii sau nu. Intri, citeşti, ieşi…
- Nu am făcut blog-ul pentru a vă cere părerea in legătura cu x sau y.
- Nu accept commenturile cu reproşuri pentru că nu imi convin şi pentru ca pot sa dau “Neaprobare”. Eu am dreptate.
M-am descărcat.
